Fostul ministru al Apărării Vasile Dîncu a vorbit joi, 24 noiembrie, despre demisia sa, acuzând faptul că a existat un ”ordin” să fie ”linşat” de unii analişti şi la unele televiziuni după declaraţiile sale referitoare la războiul din Ucraina.
În primul interviu de la renunţarea la funcţia de ministru, Vasile Dîncu a vorbit și despre relaţia cu preşedintele Iohannis.
”Mor oameni într-un război şi oprirea unui război este o misiune foarte importantă pentru oricine se raportează la un asemenea conflict. Reconstrucţia Ucrainei, apoi refacerea zonei şi a relaţiilor internaţionale din această zonă, acestea sunt imperative, până la urmă. Nu trebuie să fii mare strateg ca să îţi dai seama că aceasta este calea. Până la urmă, am văzut singur că în momentul când s-a dat aşa, un caz, ordin ca să fiu linşat de unii analişti sau televiziuni care imediat au spus că am procedat greşit, pentru că nu m-am pronunţat în consens cu România, cu punctul de vedere al României, cu punctul de vedere al Guvernului… Şi punctul de vedere al României şi al Guvernului este acela că trebuie să oprim acest război, că este normal ca acest război să se oprească. Dar s-a considerat aşa, cum se întâmplă la noi, că pot să spună orice despre oricine”, a afirmat Vasile Dîncu, joi seară, la B1 Tv.
El a subliniat că a discutat cu preşedintele PSD, Marcel Ciolacu, despre acest subiect.
”A venit un val de declaraţii care mi s-a părut că, în primul rând, a venit de la o necunoaştere exactă a ceea ce am spus eu, pornind de la o construcţie în care s-a pus o declaraţie a mea ruptă din context cu o declaraţie a lui Zelenski care spunea altceva şi s-a spus: „uite cum îi răspunde Zelenski lui Dîncu!” Zelenski nu mi-a răspuns mie. Apoi mi s-a spus că aş fi vrut să spun că Ucraina ar trebui să accepte orice fel de condiţii. Eu nu am vorbit despre aşa ceva! Că trebuie să accepte pierderi de teritoriu… Cum să spun eu aşa ceva? Era o simplă declaraţie despre pace şi despre negociere ca soluţie. Marcel Ciolacu, neştiind ce am spus eu, a mers în siajul acestor declaraţii. Am discutat însă, pe urmă, pe îndelete, şi a fost de acord cu poziţia mea, spunând că este o poziţie corectă până la urmă, ceea ce m-a făcut şi să mă întorc liniştit în partid şi s-mi continui munca la Consiliul Naţional”, a adăugat Dîncu.
Fostul ministru şi-a motivat gestul de a demisiona ”prin perspectiva imposibilităţii colaborării cu preşedintele României, comandantul suprem al Armatei”.
El a vorbit şi despre relaţia cu Klaus Iohannis, reafirmând că preşedintele nu i-a cerut în mod direct demisia.
”Am primit semnale, spuneam şi cele indirecte, că mai ales indirecte au fost, că sunt indezirabil pentru preşedintele României şi, chiar dacă preşedintele României nu mi-a cerut direct demisia, am întrebat, tehnic să spunem, pe cei apropiaţi zonei, dacă am greşit cu ceva, nimeni nu mi-a răspuns nimic. Am simţit însă că nu se poate lucra. Mi s-au blocat tot felul de iniţiative, toată lumea mă trimitea, în faţa presiunii presei de a demisiona, toată lumea îmi arăta în sus, că trebuie să vorbesc sau mi-au spus direct să lămuresc acest lucru cu preşedintele României. Nu aveam ce să lămuresc, preşedintele României este comandantul Armatei, ca ministru, dacă are o nemulţumire, te cheamă acolo şi, eventual, îţi cere demisia sau îţi spune să corectezi ceea ce ai greşit. Or, aici se întâmpla în stilul nostru, dâmboviţean, toată lumea te împingea spre această soluţie. Nu aveam ce să mă duc să justific sau să întreb ce am făcut de toată lumea îmi cere demisia. Era penibil să-l întreb eu pe preşedintele României acest lucru”, a declarat Dîncu.