Profesorul univ. Vasile Dîncu critică „politica feribotului” a UDMR și cere prioritizarea nevoilor cetățenilor.
Reforma administrației publice readuce în centrul dezbaterii politice relația dintre partide, responsabilitatea guvernării și capacitatea statului de a răspunde nevoilor cetățenilor.
Într-o analiză publicată în Cotidianul, prof.univ.dr. Vasile Dîncu critică ceea ce numește „politica feribotului” a UDMR și susține că liderii formațiunii trebuie să acorde prioritate modernizării administrației, nu negocierilor pentru avantaje politice.
O strategie pentru 2035, rămasă fără o finalizare legislativă
Fostul vicepremier amintește de Strategia de dezvoltare teritorială a României, promovată în perioada în care ocupa funcția de ministru al Dezvoltării și aprobată de Guvern la 5 octombrie 2016. Documentul urmărea o dezvoltare coerentă până în 2035, prin corelarea infrastructurii, investițiilor, serviciilor publice și capacității administrative.
Profesorul Dîncu invocă și proiectul legislativ înregistrat la Camera Deputaților în 2017, cu numărul PL-x 574/2017, al cărui parcurs parlamentar a fost marcat de amânări. Dîncu amintește că, în noiembrie 2018, deputații au votat retrimiterea proiectului la comisie pentru un raport suplimentar, inclusiv parlamentari ai UDMR.
În opinia sa, acest istoric arată diferența dintre declarațiile despre necesitatea reformei și deciziile concrete care ar trebui să o facă posibilă.
UDMR, criticată pentru poziția față de reforma administrației
În contextul actualelor discuții, UDMR contestă adoptarea reformei administrativ-teritoriale prin angajarea răspunderii Guvernului și cere o dezbatere parlamentară.
Vasile Dîncu consideră însă că dezbaterea trebuie să vizeze nu doar procedura de adoptare, ci și rezultatele pe care administrația le oferă cetățenilor. Atât reorganizarea instituțiilor, cât și menținerea structurilor existente trebuie justificate prin costuri, eficiență și calitatea serviciilor publice.
Analiza face, totodată, o distincție între drepturile comunității maghiare și eficiența instituțiilor. Folosirea limbii materne, accesul la educație și participarea la deciziile publice trebuie protejate, însă aceste drepturi nu înseamnă că structurile administrative trebuie scutite de evaluarea rezultatelor.
„Politica feribotului”, între Budapesta și București
Critica lui Dîncu se extinde asupra relației dintre UDMR, București și Budapesta. Autorul face trimitere la o declarație atribuită premierului ungar Péter Magyar, care a afirmat că Ungaria nu este o „țară feribot”, condamnată să plutească la nesfârșit între Est și Vest.
Pornind de la această metaforă, Dîncu consideră că și conducerea UDMR ar trebui să își analizeze poziționarea între cele două capitale și să evite transformarea acestei relații într-un avantaj permanent de negociere politică.
În interpretarea sa, liderii formațiunii trebuie să își asume responsabilitatea pentru funcționarea statului și pentru problemele concrete ale comunităților pe care le reprezintă. Influența parlamentară presupune obligații, nu doar posibilitatea de a condiționa deciziile politice.
Reforma trebuie măsurată prin rezultate
Mesajul central al analizei este că modernizarea administrației nu poate rămâne blocată între strategii, negocieri și promisiuni. Comasarea localităților trebuie fundamentată, serviciile publice trebuie garantate, iar cetățenii trebuie consultați.
În același timp, păstrarea organizării actuale trebuie justificată la fel de riguros ca orice schimbare propusă. Întrebările esențiale sunt cât costă instituțiile, ce servicii oferă și cât de bine răspund nevoilor populației.
Prin critica sa la adresa „politicii feribotului”, Vasile Dîncu pune în discuție raportul dintre interesele partidelor și responsabilitatea față de cetățeni. În această perspectivă, liderii UDMR sunt chemați să demonstreze că prioritatea lor este funcționarea eficientă a administrației, nu doar menținerea unui avantaj politic între București și Budapesta.
