Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului, moment de impocrizie din partea celor care erau împotriva ridicarii lăcașului sfânt

Astăzi ar fi trebui să fi o zi importantă pentru tară. Visul lui neam de aproape un secol. Unirea poporului român într-o singură credintă prin ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului. Speranța s-a transformat într-un spectacol amarnic unde intrarea era pe baza de invitație.

Sfințirea catedralei „Mântuirii Neamului” ocazie de ipocrizie maximă din partea celor care erau împotriva ridicării catedralei, azi au ajuns să facă paradă călcând pe covorul roșu rânjind cu gura până la urechi, transformați in mari enoriași smeriți.

Cei care altădată se încolonau în spatele USR-ului strigând „Vrem spitale, NU catedrale”. Iar acum cu toți ne întrebăm: „Unde sunt spitalele?” Cei care altădată au luptat împotriva realizarii acestei catedrale, azi au fost văzuți în primele rânduri în fața altarului fiind onorați de aceasta măreață zi.

În timp ce aleșii poporului împreună cu toate sinecurile, amantele, verii, cumetrii și alte rubedenii aveau legitimație de intrare în fața altarului, iată că poporul, oamenii obișnuiți, enoriași evlavioși stăteau cu demnitate afară în spatele gardului de fier să audă cuvântul lui Dumnezeu

Cea ce este mai trist? Este faptul că majoritatea dintre cei care au participat în campania împotriva acestei catedrale, iată că azi erau mari sfinți ce umblau nestingheriți prin altar in timp ce marea masă a poporului român a trebuit să aștepte până la ora 20:00 sa intre în lăcasul sfânt